Mai fericiți cu mai puțini prieteni

"Pot să îmi număr prietenii pe o mână de pădurar." Aceasta este o vorbă veche ce semnifică faptul că după ce treci de școală, facultate și primii ani de maturitate vei constata că numărul prietenilor tăi adevărați e mai mic de cinci.

Între 15 și 30 de ani senzaţia pe care o avem este că suntem mereu înconjurați de prieteni. E firesc, la școală avem 30 de colegi, la facultate poate 50, iar la muncă suntem înconjuraţi de oameni de toate pregătirile și vârstele. Mai mult de atât, în aceșţi ani este mai simplu să legi prietenii pentru că există conexiuni simple și așteptări limitate. Poţi să ai prietenii legate de muzică și concerte, prietenii ce există încă din copilărie sau prietenii bazate pe călătorii și vacanţe.

Un alt argument pentru care este simplu să ai mulţi prieteni este legat de poziţia socială pe care o ai. Dacă ai un restaurant, club, o firma de PR sau activezi într-o funcţie publică poţi să te gândeșţi că ai sute de prieteni. Cumva e normal să cazi în această "capcană", lumea e amabilă cu tine, oamenii sunt bucuroși să te vadă și să petreacă timp cu tine.

Când se termină "prietenia"

În cazul în care părăsești din varii motive poziţia superioară pe care te situai te vei trezi că din sute de prieteni vei rămâne cu mai puţin de zece. Din care maxim cinci îţi vor rămâne prieteni cu adevărat, iar ceilalţi simpli amici. Dar ce s-a întâmplat cu ceilalți prieteni care au dispărut peste noapte? E simplu, acele persoane sunt tot acolo, însă TU nu mai oferi nimic interesant pentru ei, nimic din  ceea ce îi făcea pe ei să fie alături de tine: bani, relaţii, locuri de muncă sau influenţă.

Treci rapid peste șoc

Cunosc oameni ce au plecat din poziţia de acţionar și manager dintr-o firmă cu 25 de angajați, iar la câteva ore după ce au făcut anunţul că vor cesiona acţiunile nu le-a mai răspuns nimeni la mesaje sau telefon. Evident,există o distincţie între angajat și prieten, dar trebuie să fii mereu pregătit de astfel de momente.

Ideal este să nu te mai gândești la asta, să te focusezi pe prezent și familie și să preţuiești mai mult adevăraţii prieteni ce ti-au rămas mereu lângă tine.

Timpul selectează calitatea umană

După 30 de ani cercul nostru de prieteni apropiaţi încetează să fie aglomerat, începem să apară diferenţe si divergente și încetăm să-i mai vedem atât de frecvent: acea prietenă care părea indispensabilă dispare și nu facem nimic s-o recuperăm, ne luptăm cu sentimentul de lipsă și până la urmă constatăm că ne este mai bine dacă nu o vedem atât de mult.

Ești în regulă

Dacă ai ajuns și tu în această situație, liniștește-te, nu este vorba că ai devenit sociopat sau că restul lumii nu te înţelege, conform unui studiu al Brooklyn College publicat în revista Psychology and Aging, ceea ce ţi se întâmplă este foarte normal și, în plus, este un lucru bun.

Potrivit studiului, fericirea vieţii tale după 50 de ani va depinde de două lucruri: numărul de prieteni pe care i-ai făcut la douăzeci de ani și calitatea celor pe care îi păstrezi la treizeci de ani.

În general, după 30 de ani, multe persoane se căsătoresc și devin părinţi și acest lucru le reduce contactele sociale și există mai puţin timp de petrecut cu prietenii. Așa se explică de ce este o epocă în care prieteniile se pierd. În plus, de la o vreme începem cu toţii să ne definim ca adulţii care ne dorim să fim, avem obiective mai ambiţioase și o idee mai exactă despre cine suntem, ceea ce ne face să fim mai selectivi și uneori mai puţin toleranţi cu asta.

În concluzie, ești foarte bine așa cum ești. Prietenia nu se măsoară în cantitate ci  în calitate.