Mami, tati, nu mai fiți niște idioți!

Să zicem că am doar câțiva ani iar părinții mei subit s-au decis că ar fi bine să renunțe la viața de cuplu iar eu să fiu pur și simplu aruncat la gunoiul societății. Dacă aș avea doar câțiva ani și mami și cu tati ar face asta, iată ce le-aș spune:

Mami, tati, nu mai fiți niște idioți!

În secunda în care ați decis că viețile voastre de oameni maturi care au o sumedenie de oportunități în fața lor contează mult mai mult decât viața mea de copil mic și neajutorat ați demonstrat cât de imbecili sunteți.

Ce vină am eu că nu sunteți în stare să vă țineți de jurămintele pe care le-ați făcut?

De ce trebuie să plătesc eu pentru că pe voi nu vă duce capul suficient de mult încât să fiți capabili să reparați ceea ce ați stricat? O să îmi spuneți că nu am cum să înțeleg, că sunt prea mic, că diverse scuze pe care voi le-ați încorporat prea bine în mizerabila voastră viață.

Da! Viața voastră este una mizerabilă.

Nu sunteți capabili să vă asumați răspunderea pentru ceea ce odată considerați că fiind un ideal. O familie nu este o relație. O familie presupune implicare, toleranță, putere de a “trece peste” și de a te adapta. Dar vouă, celor care vă zic mami și tati vă lipsește cu desăvârșire puterea de adaptabilitate pentru că sunteți niște idioți.
V-ați gândit măcar pentru o secundă cum va arăta viața mea de aici încolo? Bunici care mă vor duce la grădiniță și vor avea grijă de mine, ședințe cu părinții în care părinții mei vor fi doar niște nume în catalog, sărbători în care Moș Crăciun va însemna ajutorul primit de la stat. Asta e doar o viziune banală a ceea ce urmează din clipa în care veți decide că viețile voastre de oameni “maturi” valorează mai mult decât viața mea de copil.
Aș putea să vă spun în multe feluri iar “jegoși” cred că ar fi un compliment comparativ cu celelalte cuvinte pe care vi le-aș putea atribui. Nu are însă sens să vă jignesc. Cea mai de jos speță umană nu merită nici măcar jignită. În momentul în care ai decis că odrasla ta merită o viață privată de părinți, ești mai pușcăriabil decât ultiumul hoț de buzunare.

Nu meritați apelative voi ăștia care   vă permiteți   să folosiți cuvintele “divorțat” și “părinte” în aceeași frază. Meritați să trăiți o viață singuri, fără perspectivă și fără nici un soi de șansă…exact ca și copilul pe care odinioară l-ați abandonat.

Poate piesa de mai jos vă va da un sens suplimentar la cele scrise de mine aici.

Vă salut….copilu’ nimănui!