Socrate: despre bine și rău

„Omul comite răul pentru că nu știe care este binele. E suficient să-i arăți omului care e binele și nu va mai comite răul.”

Despre Socrate

Socrate, născut în 470-399 î. Hr., este una dintre cele mai enigmatice personalități din întreaga istorie filosofică. Spun asta pentru că el nu a scris nici măcar un rând, dar modul lui de abordare a filosofiei a influențat considerabil gândirea europeană de astăzi.

Acesta s-a născut la Atena, iar cea mai mare parte a vieții și-a petrecut-o pe străzile orașului, întrebând oamenii diverse chestiuni care țineau de filosofie. De asemenea, se mai spune despre el că, uneori, se cufunda atât de mult în gânduri, încât stătea nemișcat ore întregi.

Binele și răul în viziunea lui Socrate

Printre numeroasele problematici pe care le-a ridicat, se numără și natura omului, mai exact, latura bună și rea a acestuia. Drept urmare, acesta afirmă că „suprema înțelepciune este de a distinge binele de rău”. El mai afirmă că „omul comite răul pentru că nu știe care este binele”. Totuși, are și o rezolvare pentru această ipoteză: „e suficient să-i arăți omului care e binele și nu va mai comite răul.”

Cu siguranță, când a rostit aceste vorbe, Socrate se referea la adulți, oamenii deja modelați într-un fel sau altul de mediul înconjurător și nu numai. Oricum, după cum afirma și Kant, nu ne naștem oameni, ci devenim oameni tocmai prin intermediul educației. Această afirmație se referă la om din punct de vedere intelectual, nu biologic.

Despre cunoaștere

Într-o societate, cunoașterea joacă un rol foarte important. Aceasta reprezintă, în mare, acel bagaj de cunoștințe fără de care indivizii nu ar putea conviețui, formând astfel o societate. Având un bagaj comun de cunoștințe, adică norme și valori comune, indivizii pot conviețui fără a-și face rău unii altora.

Ideea de rău, în acest context, înseamnă binele unui singur individ. Cu alte cuvinte, acel om acționează după cum îl îndrumă instinctele, fără să realizeze că îi afectează pe ceilalți. De exemplu, cineva poate consuma carne de vită în India, fără să știe că, în acea regiune, vita este considerată un animal sacru. În consecință, ceea ce este bine sau normal pentru un individ, ar putea, la fel de bine, să fie rău sau să deranjeze alți semeni.

Prin urmare, Socrate considera că oamenii acționează greșit pentru că nu știu cum să acționeze mai bine. Deci, atenția acestuia era îndreptată în special asupra sferei cunoașterii.

Afirmația lui Socrate este destul de corectă, dar, în același timp, foarte actuală. Să faci bine înseamnă, în primul rând, să știi care este răul, pentru a fi capabil, ulterior, să faci diferențierea. Acesta este motivul pentru care trebuie să îi arăți omului care este binele, pentru că este foarte posibil ca ei să se afle de cealaltă parte: să fie atât de familiarizați cu răul încât să nu înțeleagă ideea de bine, nerealizând greșelile comise.