Cum mi‑am regăsit locul nou de muncă cu ajutorul lui 8ore

Mă numesc Laura O. și mi‑a fost greu să mă hotărăsc să scriu aceste rânduri. Sunt, prin fire, o persoană discretă. Dar, după ceea ce am trăit în ultimul an, simt că povestea mea poate să le dea curaj altor oameni care trec prin aceeași furtună prin care am trecut și eu.

Când ți se prăbușește universul

Lucram de patru ani în marketing la o agenție de publicitate. Nu era mereu roz, dar îmi plăcea ritmul alert și creativitatea care plutea în aer. Într‑o zi, unul dintre clienții noștri principali a decis să își schimbe direcția, iar compania noastră a intrat imediat în criză. Au urmat restructurări și, printre primele nume de pe listă, a fost și al meu. Se părea că munca și nopțile nedormite nu valorau mai mult decât o linie într‑un tabel.

Prima lună fără serviciu a fost un carusel emoțional. Am revizuit CV‑ul, am trimis zeci de candidaturi, m‑am înscris pe platforme de joburi. Primele răspunsuri au fost încurajatoare, dar apoi… tăcere. Ghosting‑ul a devenit normalitate. Când primești un singur mail la douăzeci de aplicații, începi să te întrebi dacă ai greșit tu, dacă nu cumva CV‑ul tău a dispărut în vreun spam, sau dacă ți s‑au epuizat șansele.

O idee care părea nebunească

Într‑una din serile acelea grele, o prietenă de‑a mea mi‑a trimis un link și un mesaj scurt: „Ți‑ai făcut profil de candidat pe 8ore.ro?”. Am ridicat din umeri. Știam de site – îmi trecuse de câteva ori prin feed un anunț în care erau detalii de salariu pentru niște joburi – dar nu îmi imaginasem că ar fi pentru oameni ca mine. „Eu nu sunt freelancer”, i‑am răspuns. „Acolo nu sunt doar freelanceri”, a insistat ea. „Poți să te listezi ca și candidat, costă doar opt lei și îți faci un mic anunț. Îți pui experiența, ce îți dorești și lași companiile să te găsească.”

Recunosc că am chicotit. Opt lei? Mi se părea ridicol să plătesc pentru ca alții să mă vadă. Dar prietena mea mi‑a arătat cât de simplu este: fără cont complicat, fără abonamente lunare. În cele din urmă, într‑o combinație de frustrare și speranță, am scris câteva rânduri sincere: cine sunt, ce ştiu să fac, ce caut și mai ales ce nu mai accept într‑un loc de muncă. Am plătit cei opt lei – cât un covrig și o cafea din oraș – și am închis laptopul.

Când lumea se deschide din nou

Nu mă așteptam la nimic. Dar după doar două zile am primit un e‑mail de la o agenție mai mică de evenimente care căuta un coordonator de marketing. Nu aveau anunțuri pe platformele mari. Managerul mi‑a spus că își făcea o listă cu posibili candidați și a găsit profilul meu pe 8ore.ro. I‑a plăcut sinceritatea cu care am scris ce caut.

Am mers la interviu. Am găsit un birou mic, dar oameni entuziaști, care își respectă orele de program și își apreciază angajații. După o discuție deschisă despre proiecte și valori, m‑au rugat să vin a doua zi să încep. Programul era flexibil, salariul corect, iar ceea ce m‑a cucerit a fost modul în care îmi ascultau ideile fără să le minimizeze.

De ce scriu acum povestea mea

8ore.ro nu mi‑a „făcut rost” de job. Dar mi‑a dat vizibilitate într‑un alt mod decât o fac platformele tradiționale. Nu am mai fost doar „candidatul nr. 250”, ci „Laura, specialistul în marketing care caută un loc unde să conteze creativitatea și respectul reciproc”. Un simplu anunț postat de mine a ajuns să fie fereastra prin care a intrat lumina când ușile păreau închise.

Scriu asta pentru că știu cât de demoralizantă este așteptarea. Dacă treci printr‑un burnout de candidații respinși, poate că merită să încerci ceva diferit. Nu îți promit că vei primi zeci de telefoane imediat, dar un pas mic te poate duce acolo unde nici nu îți imaginai. Pentru mine, un site pe care l‑am ignorat inițial a devenit puntea spre un nou început.

Și, cine știe? Poate că atunci când firma noastră va crește și va avea nevoie de oameni, tot pe 8ore.ro voi posta anunțul. Pentru că am învățat că, uneori, respectul începe de la modul în care îți cauți – sau îți găsești – un job.