"Suntem singurele ființe inteligente de pe planeta Terra", a fost și va rămâne una dintre cele mai mari arogante rostite vreodată de oameni. Faptul că suntem conștienți de capacitatea creierului nostru nu ne face și să înțelegem în totalitate cum și în ce fel gândesc alte animale.

Un exemplu relevant este legat de caracatiţe. Există studii ce au arătat că fiecare tentacul conţine 40 de milioane de receptori pe care îi folosesc pentru a capta informaţii prin atingere, dar și pentru a detecta substanţe datorită unui simţ al gustului și al mirosului deosebit. Tentaculele nu numai că pot „mirosi” și „gusta”, ele acţionează și ca și cum ar avea minte și intenţii proprii. În plus, în mod formidabil, caracatiţele le pot regenera în caz de amputare. Fiecare dintre aceste braţe poate avea aproximativ 180 de ventuze pe care le controlează precis și individual, la fel cum noi, oamenii, ne controlăm degetele.

Acesta este doar un exemplu banal, apropo de inteligenţă altor specii, însă oamenii  au pus la îndoială și capacitatea de a simţi lucruri pe care noi le simţim: tristeţe, dor, iubire, bucurie. Dacă la acest capitol unii dintre noi suntem obișnuiţi cu câinii și alte animale de companie ce ne oferă afecţiune necondiţionată și cu care suntem obișnuiţi să îi vedem având sentimente, iată că există noi studii ce privesc... șobolanii și muzica.

Un grup de cercetători observă modul în care neuronii rozătoarelor sunt sincronizaţi în mod înnăscut cu muzica, ceea ce plasează capacitatea de a interioriza note la fel cum o facem noi.

Muzica are un efect similar asupra creierului rozătoarelor ca și asupra oamenilor.

Un nou studiu a reușit să înregistreze modul în care șobolanii își sincronizează neuronii cu o rată cuprinsă între 120-140 de bătăi pe minut, ceva obișnuit la oameni, atunci când ascultă melodii. Oamenii de știinţă concluzionează cu această descoperire că posibilitatea de a reacţiona la sunet într-un mod înnăscut este larg răspândită în regnul animal și nu aparţine doar speciei umane.

Ideea profesorului Hirozaku Takahashi a fost să verifice dacă rozătoarele simt muzica la fel că oamenii, o necunoscută pentru restul lumii animale. Inginerul de la Universitatea din Tokyo din Japonia a conceput împreună cu echipa sa un experiment care este publicat în revista știinţifică Science Advances, o investigaţie care arată că „șobolanii au o sincronizare înnăscută cu ritmul fără expunere prealabilă, un fel de scurt- adaptare la termen”, potrivit lui Takahashi.

Ce face muzica creierului nostru?

„Am fost foarte interesat de dinamica creierului, în special de sincronizarea neuronală ca răspuns la stimulii acustici”, spune cercetătorul. Piesa aleasă iniţial pentru a măsura sincronizarea muzicală la animale a fost "Sonata pentru două piane a lui Mozart", în patru tempo-uri diferite.

Dacă s-a demostrat că șobolanii nu au capacitatea de a prezice cântecul și că le lipsește simţul ritmul, totuși trebuie subliniat că aceștia reacţionează la exploziile de sunet cu o clătinare instinctivă a capului, deși nu foarte evident. „Ne-am gândit că postura lui în patru picioare îngreunează mișcările sincrone ale capului”, își amintește cercetătorul principal al proiectului. Din acest motiv, pentru a exclude dacă acesta a fost un ritm sau un simplu spasm, oamenii de știinţă au decis să motiveze rozătoarele din experiment să stea pe două picioare cu un picurător pe acoperișul cuștii. În acest fel, au îmbunătăţit mecanismul de recompensă asociat cu sunetul, astfel încât și-au mișcat liber capetele.

Pentru unii poate părea o poveste bizară sau un studiu inutil, însă pentru mulţi alţi oameni acest tip de cercetări subliniază doar evidența: animalele sunt ghidate și ele de emoţii, sunete și alte simţuri ce sunt în aceeași măsură prezente la oameni, dar și în restul naturii. Iar faptul că putem accepta acest fapt ne poate face mai empatici și mai apropiați de tot ceea ce ne înconjoară pe acest loc minunat numit Terra.